23 Monday Jun 2014
Posted in Cuplu, Daily insights
Cand ti-e teama sa nu cumva sa te indragostesti/ iubesti, e deja prea tarziu.
Adica, mai simplu, cel mai probabil s-a intamplat deja. Acum iti este doar teama de consecintele (emotionale) pe care indragostirea le poate avea asupra ta.
Si asta se intampla pentru ca undeva, intr-un coltisor al mintii tale, ai construit deja o proiectie „happily ever after” pentru care simti teama ca s-ar putea sa nu se intample Continue reading
09 Wednesday Apr 2014
Posted in Cuplu, Daily insights, Food for thought
Un cuplu in varsta si-a sarbatorit nunta de aur, dupa ani lungi de casnicie. In timp ce luau micul dejun impreuna, femeia se gandi: “De cincizeci de ani, intotdeauna am avut grija de sotul meu si i-am dat partea crocanta din chifla de la micul dejun. Astazi, in sfarsit, vreau sa ma bucur de aceasta delicatesa eu insami”.
A intins unt peste jumatatea crocanta de sus si i-a dat sotului celalalta jumatate. In ciuda asteptarilor ei, el a fost foarte multumit, i-a sarutat mana si i-a spus:
– Draga mea, tocmai mi-ai daruit cea mai frumoasa bucurie a zilei. De peste 50 de ani n-am mai mancat partea de jos a chiflei, care imi place cel mai mult! Intotdeauna m-am gandit ca tu ar trebui sa o mananci, fiindca-ti place atat de mult.
28 Friday Feb 2014
Posted in Cuplu, Daily insights, Food for thought
Stii ca da pentru ca iti pasa de ce simte sau ce i se intampla. Sau pentru ca este prima persoana la care te gandesti cand te trezesti si ultima la care te gandesti inainte sa adormi. Pentru ca o/ il intelegi si te intelege. Sau, pentru cei mai pragmatici, pentru ca iti face placere prezenta ei/ lui. Pentru ca te aduce cu picioarele pe pamant sau pentru ca uneori ce simti pentru ea/ el te face sa simti ca plutesti. Pentru ca atunci cand iti apare in gand iti bate inima mai tare sau ti se trezeste un zambet pe fata. Pentru ca simti ca apartii; nu cuiva, ci ca pur si simplu nu plutesti in deriva pentru ca esti conectat cu cineva oriunde te-ai afla.
“Dragostea imatura spune: Te iubesc pentru ca am nevoie de tine. Dragostea matura spune: Am nevoie de tine pentru ca te iubesc” ~Eric Fromm Continue reading
09 Thursday Jan 2014
Posted in Constelatii familiale, Daily insights, Psihoterapie
Un post mai personal de data asta. Pentru ca am atat de mult de multumit si de exprimat recunostinta incat imi vine sa fac asta trambitand sa afle lumea intreaga.
Pentru ca sunt intr-un punct in care imi numar binecuvantarile. Pentru ca multumesc pentru tot ce am primit cu bune si cu grele, toate m-au adus aici.
Ma intreba cineva de curand daca am parinti. Primul gand mi-a fost ca fiecare are parinti, indiferent daca i-a cunoscut, daca i-a iubit, daca mai sunt sau nu in viata. Parintii sunt. Si sunt pentru totdeauna. Continue reading
11 Monday Nov 2013
Posted in Daily insights, Psihoterapie, Self help
‚You stupid man’. Un film simpatic cu multe metafore simple, frumoase si pline de sens vazut acum multi ani, o idee de acolo pe care mi-am amintit-o de curand si care poarta multa relevanta pentru ce traiesc in aceasta perioada, eu si multi din oamenii din jurul meu.
Nadine, personajul interpretat de Mila Jovovich, ii tine lui Owen (the stupid man 🙂 ) un discurs filosofic pornind de la o sticla de ketchup. Pune sticla pe masa si il invita pe Owen sa se plimbe in jurul mesei si sa priveasca sticla de ketchup. Din fiecare unghi priveste, vede parti diferite ale sticlei, ingredientele intr-o parte, sigla in alta. Continue reading
05 Tuesday Nov 2013
Posted in Constelatii familiale, Daily insights, Psihoterapie
Tags
Sursa: tymooreart.com
Am participat weekendul acesta la conferinta “Trauma si vindecare” organizata de Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei. O experienta faina, cu multe informatii castigate si emotii traite.
Ceea ce mi-a ramas insa cel mai pregnant in minte este ceva ce Vivian Broughton (gestalt trauma constellations psychotherapist) a zis in workshopul ei despre traumele simbiotice – traumele timpurii ale copilului in relatie cu o mama traumatizata la randul ei, din ale carei traume copilul preia inconstient si traieste mai departe in propria viata. Vorbea despre ce posibilitati are un astfel de copil odata ajuns adult; un adult ce inca poarta rani pe care nu le poate inchide pentru ca nu ii apartin, dar care poate ramane in scenariul inconstient de a incerca sa isi „vindece” mama pana la sfarsitul vietii. A spus foarte frumos asa:
It is too late now to have a happy childhood”/ „Este prea tarziu acum sa ai o copilarie fericita.
03 Thursday Oct 2013
Posted in Constelatii familiale, Daily insights, Self help
Pentru ca suntem programati sa cautam sa ne mentinem o parere buna despre noi 
in tot ceea ce facem si spunem („buna” fiind ceva foarte relativ, ce tine de setul fiecaruia de valori si experiente), avem tendinta normala de a vedea actiunile noastre ca fiind „corecte” iar ale celorlalti ca nedreptatindu-ne. Cat ai pocni din degete, noi suntem „victima”, iar celalalt este „agresorul”.
Cand intram in acest rationament manati de propria iluzie a inocentei, ceea ce facem de fapt este sa renuntam de buna voie la puterea noastra si la responsabilitatea pentru propria stare de bine si, de ce nu, pentru propria viata. Ne duce intr-o sfera in care noi suntem neputinciosi, doar celalalt poate sa inceteze sa ne mai „agreseze”. Este un mecanism care se „batatoreste” la fel ca o carare pe care mergem tot timpul. Este usor sa ramanem captivi in el pentru toata viata. Continue reading
04 Thursday Apr 2013
Posted in Daily insights, Self help
Fiecare dintre noi are cu siguranta o tolba cu „trecut” dupa care tanjeste. Un om pe care l-am iubit dar nu mai este (prezent), o relatie care a fost, un moment in care am avut succes, am „stralucit”, un loc minunat in care am petrecut clipe magice.
Si toate astea ne vin tot timpul in minte atunci cand nu vrem sa fim in locul/ momentul in care suntem acum.
Daca poti face ceva, daca te poti duce acolo din nou (desi stim si viata ne tot invata ca ceva ce a intrat odata in tolba cu eticheta „trecut”, acolo va ramane, iar daca incercam sa resuscitam, reusim in fapt doar sa strivim o comoara pe care o aveam din dorinta de a o avea din nou), dar daca poti, fa-o.
Iar daca nu, iti propun un exercitiu: imagineaza-ti ca o parte din tine a ramas acolo, cu acea persoana/ in acel loc/ in acea experienta. Ca exista un univers paralel in care esti inca acolo si bucuria continua pe ‚repeat’.
Dar viata este dinamica, evolutia presupune sa continuam sa ‘ne miscam’. De-aia ramane doar cate o particica din noi, pentru ca restul sa plece in cautare de alte si alte momente si locuri si oameni frumosi.
Asa ca, data viitoare cand plangi dupa ceva, aminteste-ti ca poate o particica din tine este inca acolo si va ramane pentru totdeauna sa se bucure. Si cu ce ti-a ramas (din fericire suntem alcatuiti din asa multe particele, incat nu riscam sa ne trezim schiopatand…), ai grija sa te plantezi in cat mai multe locuri si clipe cu fericire.
Si nici nu e chiar atat de imposibil ca lucrurile sa stea asa, nu crezi?
20 Wednesday Mar 2013
Posted in Daily insights
Ce-a fost a trecut. Urmarile sunt in noi, bineinteles; si sunt imposibil de sters cu vreun burete, indiferent cata magie ar promite vreo terapie mai ortodoxa sau mai putin ortodoxa.
Tot ce ni s-a intamplat vreodata este tot ceea ce am ajuns in prezent, cu bune si cu rele. Fiecare experinta e un dar (cu sau fara ghilimele) pe care il purtam cu noi oriunde ne ducem si orice facem.
Dar in afara de asta, de evenimente si urmarile lor, mai purtam ceva cu noi, ceva ce ne influenteaza si ne determina actiunile intr-o proportie si mai mare Continue reading
01 Friday Feb 2013
Posted in Daily insights, Food for thought, Psihoterapie
Cum ar fi daca de fiecare data cand privim la ceva ce nu ne place am pierde pentru totdeauna capacitatea de a mai privi la acel lucru? Sau daca auzim ceva ce nu ne place, sa nu il mai auzim niciodata? Sau daca gustam ceva neplacut, sa ne pierdem sensibilitatea de a-l mai simti vreodata?
Imaginile sunt compuse din imagini mai mici, si sunetele din sunete mai mici. Unele se includ in altele, se combina pana nu iti mai dai seama daca le-ai mai vazut, auzit, gustat.
Daca renuntam la fragmente de imagini, de sunete, de gusturi ne-placute candva, s-ar putea sa ajungem sa nu mai vedem/ auzim/ gustam nimic la un moment dat. Pentru ca viata e compusa din fragmente mici mici care se combina si se repeta in retete diferite.
La fel e si cu suferintele si durerile si teama de a le retrai. Continue reading
*prima platforma romaneasca despre Inovatie in Comunicare*
