Vorbim din ce în ce mai mult despre limite și acesta este un lucru bun. O cultură a abuzului, așa cum a fost în istoria noastră recentă, lasă moșteniri profunde exact la acest capitol. Însă este un subiect care este încă adesea învăluit de confuzie și care ne pune probleme.
Nu ne este ușor să ne dăm seama care ne sunt limitele sănătoase, pentru că mulți dintre noi avem în povestea noastră de viață experiențe în care limitele noastre, de la cele emoționale la cele fizice, ne-au fost încălcate, ne-au lipsit modele de adulți echilibrați care să aibă ei înșiși limite sănătoase și care să ne poată pune și nouă limitele de care aveam nevoie pentru a ne dezvolta armonios. De aceea, mulți dintre noi învățăm ABC-ul acesta abia la vârstă adultă și nu neapărat într-un mod lin și confortabil, ci dimpotrivă, abia atunci când simțim consecințele negative ale lipsei limitelor sănătoase din viața noastră.
A avea limite sănătoase înseamnă că sunt conștient unde începe și unde se sfârșește persoana mea și unde începe persoana celuilalt și că-mi asum totodată responsabilitatea pentru acțiunile, echilibrul și starea mea de bine.
Cum se vede acest lucru mai concret în viața noastră?
Continue reading
Stii ca da pentru ca iti pasa de ce simte sau ce i se intampla. Sau pentru ca este prima persoana la care te gandesti cand te trezesti si ultima la care te gandesti inainte sa adormi. Pentru ca o/ il intelegi si te intelege. Sau, pentru cei mai pragmatici, pentru ca iti face placere prezenta ei/ lui. Pentru ca te aduce cu picioarele pe pamant sau pentru ca uneori ce simti pentru ea/ el te face sa simti ca plutesti. Pentru ca atunci cand iti apare in gand iti bate inima mai tare sau ti se trezeste un zambet pe fata. Pentru ca simti ca apartii; nu cuiva, ci ca pur si simplu nu plutesti in deriva pentru ca esti conectat cu cineva oriunde te-ai afla.