„Ce-ar fi daca, intr-o zi sau intr-o noapte, un demon s-ar strecura la dumneavoastra cand sunteti absolut singuri si v-ar spune: ‘Aceasta viata pe care o traiesti acum si pe care ai trait-o pana acum, va trebui sa o traiesti inca o data si inca de nenumarate ori; si nu va fi nimic nou in ea, ci fiecare durere, bucurie, fiecare gand si fiecare suspin si totul, oricat de mic sau de important in viata se va intoarce din nou, totul la fel, in aceeasi succesiune – chiar si acest paianjen si aceste raze de luna printre copaci, si chiar si acest moment, si chiar si eu. Clepsidra eterna a existentei este rasturnata din nou si din nou, si tu odata cu ea, graunte de tarana!’ Nu v-ati arunca la pamant si l-ati blestema, scrasnind din dinti, pe demonul care v-a vorbit asa? Sau v-ati gandit macar o clipa ca i-ati putea raspunde: ‘Esti un zeu si ceea ce ai spus este divin.’ Daca v-a trecut prin minte acest gand, o sa va transforme sau o sa va distruga.” ~Nietzsche, ‘Asa grait-a Zarathustra’
Nietzsche vorbeste prin Zarathustra despre conceptul ‘eternei reintoarceri’. Este vorba nu despre o promisiunea unei vieti de apoi ci un dus rece privind calitatea vietii de acum, a prezentului si a felului in care alegem sa traim fiecare clipa.
Pentru ca proiectam adesea un ‘mai bine’, ‘mai multa fericire’, ‘mai multa linisite’, ‘mai multa bunastare’ intr-un viitor conditionat de o circumstanta sau alta. ‘Cand imi voi schimba jobul voi fi mai implinit’/ ‘Daca as fi cu cineva, m-as simti mai bine’, ‘As fi mult mai fericit daca as trai in alta tara/ daca as avea mai multi bani/ casa etc.’
Uitam insa ca este tot viata noastra cea care se scurge pana la crearea acelor circumstante si ca ceea ce facem este sa ne amanam starea de bine in loc sa vedem cum o putea crea aici si acum.
Daca ati sti ca veti fi constransi sa va traiti din nou si din nou viata, ca trasa la indigo, ati trai-o la fel? Sau ati schimba ceva?
(De) ce asteptati?
lumea sofiei 
