Tags

, , ,

Photo by fotografierende on Pexels.com

Relațiile de cuplu implică efort și dedicare. Uneori, avem perioade bune; alteori, ne întâlnim cu dificultăți și provocări care ne testează atașamentul, iar asta descrie orice relație funcțională. Cum ne dăm, însă, seama când traversăm o perioadă dificilă, dar trecătoare în viața de cuplu, și când este cu adevărat cazul să ne îngrijorăm și să luăm măsuri?

1. Suntem prea aproape 

Atunci când facem împreună aproape tot, iar activitățile și interesele separate nu prea există, rămânem într-o zonă de confort nesănătoasă. Relația nu (mai) este un spațiu de creștere, ci mai degrabă o relație de co-dependență, fuzională, de tipul părinte-copil, cu roluri interschimbabile sau rigidizate. Însă o relație de cuplu împlinită este o relație între doi adulți întregi, definiți, autonomi.

Ce ne poate ajuta în acest caz este să ne dăm voie să avem și interese și relații sociale sau de prietenie separate, să ne creștem nivelul de autonomie, chiar dacă aceste lucruri vor veni cu efort și disconfort. Diferențele noastre ne pot îmbogați, dacă reușim să le acceptăm și să le înțelegem.

2. Suntem prea departe

Situația opusă este aceea în care suntem detașați și deconectați, în care avem o relație mai mult tranzacțională, ne împărțim sarcinile traiului împreună, ne îngrijim de ce ține de copii (dacă ei sunt prezenți), dar nu mai împărțim bucurie, intimitate, pasiune – aceasta este adesea o provocare a celor care formează un cuplu de mult timp. Este posibil ca partenerii să fi adunat multe restanțe emoționale, ca pentru ei relația să se fi transformat într-un spațiu de familiaritate și obișnuință pentru care nu mai depun efort sau pe care o lasă să meargă din inerție. Până când? Deznodămintele pot fi multe, de la depresie, la infidelitate și ulterior ruptură.

Pentru astfel de cupluri este valoroasă reamintirea că relația este ca o floare, care are nevoie de apă pentru a crește și pentru a supraviețui și, că fără ea, floarea se va ofili. „Apa” reprezintă eforturile noastre active în și pentru relație, comportamente concrete pe care fiecare dintre noi le facem pentru relație și pentru celalalt, gesturile de grijă, de afecțiune, momentele de intimitate și conexiune pe care ni le propunem și pentru care ne asumăm responsabilitatea să creăm un cadru potrivit pentru ca ele să fie posibile.

3. Ne certăm prea mult sau prea puțin

Conflictele sau conversațiile dificile pot fi un semnal de alarmă, atât atunci când ele sunt prea dese, cât și atunci când ele lipsesc sau sunt foarte rare.

Atunci când conflictul în cuplu s-a permanentizat, s-a transformat într-un stil de interacțiune, putem fi siguri că suntem pe un teren problematic. Este cazul atunci când, privind în istoria relației, conflictele sunt la fel de dese sau chiar observăm o amplificare a lor în timp, atât în ceea ce privește frecvența, cât și intensitatea. Când ne deconectăm pe perioade lungi de timp, după ce avem un conflict, nevorbindu-ne zile sau săptămâni întregi.  

Când ne jignim unul pe celălalt, sau mai grav, când ele degenerează în agresivitate fizică, este nevoie cu siguranță de ajutor de specialitate pentru cuplu (dacă acest lucru este posibil) sau pentru a susține persoana vătămată în a putea părăsi relația.

În același timp, atunci când lucrurile sunt prea „line”, aceasta are uneori în spate evitarea conversațiilor dificile, alimentată din umbră de teama de respingere, de abandon sau de teama ca nu ne vom putea gestiona propriile reacții emoționale. Când evităm însă feedback-ul și conversațiile dificile în cuplu, ne lipsim atât pe noi, cât și pe celălalt și relația de oportunități valoroase de creștere. Putem aduna resentimente care au toate șansele să ne facă să izbucnim la un moment dat sau să dezvoltăm comportamente pasiv-agresive. 

Este important să ne amintim că nu există creștere fără efort sau disconfort și să exersăm exprimarea nevoilor, să învățăm să nu luăm lucrurile personal, să cerem și să ne deschidem către feedback și să exersăm oferirea lui fără atac și îndreptățire.

4. Ne luptăm pentru putere

Și ele tot o formă de absență a intimității si conectării autentice cu propria persoana și cu partenerul, luptele de putere sunt o dinamică foarte păguboasă pentru cuplu. Atunci când este foarte des despre cine are dreptate, despre a deține controlul asupra partenerului, despre dominanță, mai avem multe de înțeles, atât despre noi și nevoile noastre profunde, cât și despre relația cu celălalt. Pe termen lung, luptele de putere epuizează relația și partenerii și duc la ruptură. Iar când ruptura nu se produce, gradul de toxicitate este foarte mare.

Ce ne poate ajuta să întrerupem dinamica luptelor de putere este o mai bună conexiune cu propriile nevoi, abilitatea de a identifica corect sursa reactivității personale, identificarea propriei contribuții la conflict și exersarea abilităților de reglare emoțională.

De asemenea, merită să privim puțin în povestea noastră de viață și să ne întrebăm care este relația/ istoria noastră cu neputința și lipsa de control. În ce experiențe copleșitoare ne-am simțit extrem de neputincioși și lipsiți de control și oare cum ne-au influențat ele? 

5. Ne lipsește intimitatea fizică

Există multe tabuu-uri și prejudecăți în cultura noastră despre sexualitate și multe credințe care nu ne ajută să avem o viață sexuală satisfăcătoare. 

Atunci când intimitatea sexuală lipsește, avem de-a face cu o deconectare de propriile nevoi sexuale, o dificultate de reglare a stresului cotidian sau ambele. O relație fără sex este o relație căreia îi lipsește vitalitatea, intimitatea și încrederea profundă în celălalt. Există din ce în ce mai multe căsnicii lipsite de sex, dintre care unele sfârșesc în resemnare, având drept consecință un nivel scăzut de satisfacție în relație, dar rezistând, iar în altele apărând diverse forme de infidelitate și, ulterior, ruptură.

Ce ne poate ajuta pentru a ne „resuscita” viața sexuală în cuplu este să facem mai întâi loc în conversațiile noastre pentru acest subiect, iar apoi în viețile noastre. Este important să putem comunica deschis despre dorințele noastre cu celalalt, să înțelegem noi înșine ce anume ne face plăcere și să creăm asumat contexte potrivite pentru intimitate. A ne crea niște rutine, a alege anumite zile ale săptămânii în care suntem intimi este ceva ce poate ajuta să fim mai asumați, să nu mai amânăm și să dăm credit zicalei – „Pofta vine mâncând”.

Impactul pe care relațiile noastre de cuplu și nivelul nostru de satisfacție alături de partener/a îl au asupra noastră este unul major. Relația de cuplu este spațiul din care pornim către și la care ne reîntoarcem după întâlnirea noastră cu lumea, cu sensul și misiunea noastră personală în fiecare zi. El poate fi unul de siguranță, susținere și bucurie, care ne încarcă și ne îmbogățește, sau poate fi o zonă de conflict care ne consumă de resurse și ne sărăcește. De aceea, merită tot efortul de a face tot ce ține de noi pentru a avea o relație de cuplu sănătoasă și satisfăcătoare și a nu trece cu vederea semnalele de alarmă, atunci când ele apar. Și pentru că efortul, în acest caz, nu este despre a face mai mult din ceea ce nu funcționează, ci despre a face ceva diferit, sprijinul unui consilier/ psihoterapeut ne poate ajuta să pășim în afara „hărții” cunoscute și să dezvoltăm noi abilități.

Articol scris pentru Thrive Global Romania.