Frânghia sau ţânţarii?

Featured

twisted-rope-close-upEra odata, intr-o padure, un om legat de trunchiul unui copac cu o franghie groasa. Nu se putea misca defel, ii era foame, ii era sete, picioarele ii obosisera cumplit, iar bratele ii amorisera de la stransoarea sforii.

Toate aceste neplaceri erau cu mult depasite de o alta. Padurea era plina de tantari care il intepau necontenit. Pielea ii era plina de blande si nu se putea apara in niciun fel de micutele insecte, pe cat de mici pe atat de enervante.

Furia si neputinta lui capatau proportii din ce in ce mai mari, pana cand, intr-un final, nu i-a mai ramas sa faca altceva decat sa se roage sa treaca pe cineva pe acolo sa ii dea o mana de ajutor.

Nici nu apuca omul nostru sa isi duca gandul pana la capat, ca incepu sa auda zgomot usor de pasi apropiindu-se. Incepu sa strige dupa ajutor si in cateva clipe, un calator ajunse la el, si incepu fara intarziere sa incerce sa desfaca franghia groasa ce il tinea pe om legat de copac.

Tantarii isi vedeau in continuare de intepaturile lor, asa ca omul nostru incepu sa il certe pe calator:

– Omule, lasa odata franghia si pune mana si omoara tantarii astia blestemati! Nu vezi ca m-au nenorocit?! Mai am putin si imi pierd mintile!!!

Calatorul ii raspunse:
– Om bun, padurea este plina de tantari. Oricum as face, nu ii voi putea omori pe toti. Mai mult, daca incerc sa fac asta, voi ramane langa tine si ne vor intepa pe amandoi. Ca si tu si eu sa ne putem continua drumul, te voi ajuta prin a-ti desface funia, astfel incat tu sa te poti apara singur de tantari, chiar daca inseamna ca te vor mai intepa cativa in timp ce eu voi face asta.

Pe masura ce cuvintele calatorului mergeau la omul nostru, mainile lui lucrau in continuare la franghie, astfel incat in curand ea cazu la pamant, iar omul, odata eliberat, isi putu misca mainile si picioarele, se putu urni din loc in cautare de hrana si apa, facandu-le vant tantarilor ce se mai apropiau de el si multumindu-i calatorului pentru ajutorul intelept.

Este o metafora foarte potrivita pentru ceea ce inseamna terapia.
Un om ajunge adesea la terapie “insetat” si “infometat” emotional, insa nu se poate ocupa de nevoile sale mai profunde pentru ca alte probleme acute, vizibile (sau alte persoane) – “tantarii” – ii ingusteaza ‘vederea’.

Totodata, cineva care alege sa mearga la terapie (si nu numai) crede de multe ori ca problema sunt ‘tantarii’ si nu faptul ca, fiind legat la maini si la picioare, nu se poate proteja de ei. Tantarii vor fi tot timpul in paduri. Insa nu suntem obligati sa ramanem in padure; sau chiar daca stam, este mai usor sa ne luam masuri de protectie, sa mergem echipati corespunzator, decat sa incercam sa ii facem pe tantari sa dispara.

Se poate ca asteptarea mai mult sau mai putin constienta a persoanei ce cauta ajutor psihoterapeutic sa fie adesea ca terapeutul sa fie cel care sa ii ‘omoare tantarii’, pierzand din vedere ca aceasta l-ar face pentru totdeauna dependent de terapeut. Iar un bun terapeut lucreaza in directia construirii si consolidarii autonomiei oamenilor cu care lucreaza si nu in a-i face pe clienti dependenti de el insusi si de terapie.

Franghia simbolizeaza comportamentele, credintele si mecanismele disfunctionale care tin persoana ‘prizoniera’ in prezent. Fireste ca ele sunt niste consecinte ale unor evenimente sau intamplari mai vechi. Nimeni nu se materializeaza direct intr-o padure, legat de un copac, nu? 🙂

Povestea este insa, in aceeasi masura, o pilda si pentru noi terapeutii si o reamintire de a nu ne grabi sa ne lansam in sondari indelungate privind motivele pentru care omul a ajuns in acea situatie in timp ce tantarii continua sa il intepe si inainte de a-l ajuta sa desfaca franghia.

Cu drag,

Psihoterapeut Lorena Sofia Mardale

Fii in armonie cu tine – Workshop de constelatii sistemice, Sambata 23 mai

Tags

IMG_215131251492102‘Pana cand nu iti vei face inconstientul constient, acesta iti va guverna viata si il vei numi destin’ ~ C. G. Jung.

Avem de multe ori iluzia ca daca alegem sa ignoram, sa nu adresam sau sa nu privim catre ceva ce ne produce disconfort (dinauntrul sau din afara noastra), acel lucru nu ne poate afecta. 

Adevarul este ca tot ceea ce respingem din interiorul nostru, mai mult sau mai putin constient, va deveni chiar decorul in care ne vom desfasura viata, cautand motive si vinovati in afara noastra si neintelegand de ce ni se intampla sau de ce nu putem schimba ceea ce ni se intampla.

Va invit la un nou atelier de constelatii sistemice pentru a pune aceasta metoda in sprijinul gasirii unei raportari mai sanatoase fata de propria persoana, pentru a putea avea relatii armonioase cu ceilalti si a ne putea bucura de viata.

Metoda constelatiilor este o forma de terapie de grup, in care, prin intermediul reprezentantilor, vom da concretete continuturilor psihice inconstiente si diferitelor parti ale eului care nu se afla in armonie pentru a le putea integra si readuce in echilibru.

Vom folosi metoda constelatiei ca pe o intalnire cu sinele profund, o revelare palpabila a propriilor dinamici inconstiente care ne alimenteaza suferinta psihica si ne impiedica sa ne imbratisam propria fiinta in integralitatea ei.

Workshopul are o tematica orientativa. Fiecare persoana care participa are libertatea de a lucra ce tema doreste.

Data:
Sambata 23 mai, intre orele 10-18 (vom avea o pauza de pranz si pauze de cafea/gustari).

Adresa completa va fi comunicata participantilor.

Inscrierea se face via e-mail (lorena.mardale@gmail.com) si implica plata unui avans pentru asigurarea locului (avansul nu este returnabil in cazul in care va razganditi sau nu mai puteti participa, insa altcineva trimis in locul dumneavoastra va fi la fel de binevenit).

Mai multe detalii despre metoda constelatiilor: https://lumeasofiei.com/specializari/constelatii-familiale/

Va astept cu drag,
psih. Psihoterapeut Lorena Sofia Mardale

Idealizarea ca reactie la trauma

Tags

, , ,

Idealism_DixitUn baietel privat de un cadru de dezvoltare iubitor, in care sa se simta acceptat si valorizat. Va creste vazand la tatal prietenilor lui toate lucrurile care i-au lipsit la propiul tata, scapandu-i atentiei celelalte care vin la pachet. Va creste dorindu-si sa creasca mai repede si sa devina si el adult in lumea adultilor unde va putea muta muntii din loc, si, cel mai important, va putea avea el copiii lui pe care ii va iubi si accepta neconditionat si carora le va oferi si luna de pe cer. Va putea fi un tata perfect, cu mult mai bun decat tatal lui care l-a facut atat de mult sa sufere si nu s-a ingrijit de nevoile sale emotionale. Din pacate, ajunge sa fie Continue reading

Ce aduc eu in relatia cu celalalt? – Calea constienta catre o relatie de cuplu sanatoasa. Workshop de constelatii sistemice

Waltzing_together_statue‘Relatiile nu esueaza datorita motivelor presupuse de ambii parteneri. Acelea sunt doar suprafata problemei.’ ~Franz Ruppert

Realitatea este ca fiecare dintre noi purtam inconstient loialitati puternice fata de parintii si bunicii nostri, fata de usurinta sau dimpotriva, de dificultatea cu care ei au trait iubirea si relatia de cuplu.

Felul in care ne raportam la propriii parinti odata ajunsi adulti spune, de asemenea, foarte multe despre disponibilitatea noastra reala pentru o relatie de cuplu armonioasa. Continue reading

Poveste pentru cei ce se sacrifica

walking_away_from_everything“- Aici e randul pentru sacrificii?
– Aici, aici! Urmati dupa mine. Sunt a 852-a, dumneavoastra veti fi a 853-a.
– Oh, doamne… Si cand va ajunge randul meu?
– Nu va faceti griji, aici treaba se misca rapid. Ce doriti sa sacrificati?
– Pe mine, totul in numele dragostei. Dumneavoastra?
– Tot pe mine, in numele copiilor. Copiii sunt totul pentru mine!
– Ce ati adus ca jertfa?
– Viata mea personala. Numai copiii sa-mi fie sanatosi si fericiti. Absolut totul le dau lor. M-a cerut un barbat frumos in casatorie si am renuntat. Cum sa le aduc un tata vitreg in casa? Am renuntat la Continue reading

Tu ce astepti?

Career-Crossroads„Ce-ar fi daca, intr-o zi sau intr-o noapte, un demon s-ar strecura la dumneavoastra cand sunteti absolut singuri si v-ar spune: ‘Aceasta viata pe care o traiesti acum si pe care ai trait-o pana acum, va trebui sa o traiesti inca o data si inca de nenumarate ori; si nu va fi nimic nou in ea, ci fiecare durere, bucurie, fiecare gand si fiecare suspin si totul, oricat de mic sau de important in viata se va intoarce din nou, totul la fel, in aceeasi succesiune – chiar si acest paianjen si aceste raze de luna printre copaci, si chiar si acest moment, si chiar si eu. Clepsidra eterna a existentei este rasturnata din nou si din nou, si tu odata cu ea, graunte de tarana!’ Nu v-ati arunca la pamant si l-ati blestema, scrasnind din dinti, pe demonul care v-a vorbit asa? Sau v-ati gandit macar o clipa ca i-ati putea raspunde: Continue reading

Scrisoare catre Mama

hand-mirror-heart-reflection-photoMama, mami? Esti acolo?
Mama draga, imi lipsesti atat de mult…
Mi-ai lipsit toata viata. Cand eram speriata si nu stiam ca nu asa se simt copiii in general. Stiu, trebuia sa inteleg.
Mai stii cum ma trezeam dimineata inaintea ta si puneam ibricul de cafea sa o gasesti facuta cand te trezeai? Eram asa fericita sa te vad ca te bucuri chiar si pentru o secunda.
Florile pe care ti le cumparam din banii de buzunar in fiecare zi desi ma certai ca nu imi iau mancare din ei… tot pentru asta erau.
Si felicitarile de 8 martie pe care le faceam la scoala. Si notele de 10. Si premiile. Si olimpiadele.
Continue reading

Schimba-ti perspectiva si iti vei schimba realitatea

Reframingul este unul dintre cele mai importante instrumente din recuzita unui psihoterapeut. De cele mai multe ori, schimbarea perspectivei din care privim produce o imbunatatire semnificativa a calitatii vietii.

Sigur, preferam solutii complicate care sa ne justifice distresul pe care il traim, dar si asta este tot o perceptie ce poate fi recadrata. Imi amintesc cu amuzament vorbele unuia dintre profesorii mei – “Nu ii spuneti clientului niciodata ca problema lui este simpla, se va simti jignit”.

Indiferent ca este vorba despre o problema simpla sau complicata, solutia poate fi simpla in ambele cazuri. Iar schimbarea perspectivei este cea mai la indemana. Continue reading

Jumatate de adevar

theguardian.com

theguardian.com

Profetul Mahomed si unul dintre insotitorii sai venisera intr-un oras sa predice. Un adept al invataturilor sale ajunse la el si ii spuse: “Stapane, nu e decat prostie in acest oras. Locuitorii sunt atat de incapatanati! Nimeni nu vrea sa invete nimic. Nu vei preface niciuna din aceste inimi impietrite”. Profetul raspunse binevoitor: “Ai dreptate”.

Curand dupa aceea un alt membru al comunitatii se apropie de profet. Stralucind de bucurie, ii zise: “Stapane, te afli intr-un oras norocos. Oamenii tanjesc dupa adevarata invatatura si isi deschid inimile cuvantului tau”. Mahomed zambi cu bunatate si spuse iarasi: “Ai dreptate”. Continue reading

Cincizeci de ani de politete sau despre iluzia sacrificiului de sine in cuplu

Image

Un cuplu in varsta si-a sarbatorit nunta de aur, dupa ani lungi de casnicie. In timp ce luau micul dejun impreuna, femeia se gandi: “De cincizeci de ani, intotdeauna am avut grija de sotul meu si i-am dat partea crocanta din chifla de la micul dejun. Astazi, in sfarsit, vreau sa ma bucur de aceasta delicatesa eu insami”.

A intins unt peste jumatatea crocanta de sus si i-a dat sotului celalalta jumatate. In ciuda asteptarilor ei, el a fost foarte multumit, i-a sarutat mana si i-a spus:

– Draga mea, tocmai mi-ai daruit cea mai frumoasa bucurie a zilei. De peste 50 de ani n-am mai mancat partea de jos a chiflei, care imi place cel mai mult! Intotdeauna m-am gandit ca tu ar trebui sa o mananci, fiindca-ti place atat de mult.

Continue reading

Grup de suport pentru familii monoparentale

ImageAm inceput un proiect de suflet cu un om drag, Raluca.

A venit momentul sa facem urmatorul pas in cadrul acestui proiect, mai exact sa punem bazele unui grup de suport.

Pentru inceput lansam invitatia de a ne cunoaste.

Sa punem intrebari, sa gasim raspunsuri, sa impartasim experiente,  cautari si solutii. Continue reading

Iubesti cu adevarat?

ImageStii ca da pentru ca iti pasa de ce simte sau ce i se intampla. Sau pentru ca este prima persoana la care te gandesti cand te trezesti si ultima la care te gandesti inainte sa adormi. Pentru ca o/ il intelegi si te intelege. Sau, pentru cei mai pragmatici, pentru ca iti face placere prezenta ei/ lui. Pentru ca te aduce cu picioarele pe pamant sau pentru ca uneori ce simti pentru ea/ el te face sa simti ca plutesti. Pentru ca atunci cand iti apare in gand iti bate inima mai tare sau ti se trezeste un zambet pe fata. Pentru ca simti ca apartii; nu cuiva, ci ca pur si simplu nu plutesti in deriva pentru ca esti conectat cu cineva oriunde te-ai afla.

“Dragostea imatura spune: Te iubesc pentru ca am nevoie de tine.                                                                                   Dragostea matura spune: Am nevoie de tine pentru ca te iubesc” ~Eric Fromm Continue reading

Viata ca o sticla de ketchup

Alternate-Perspectives-ESB-Slavin-640x457‚You stupid man’. Un film simpatic cu multe metafore simple, frumoase si pline de sens vazut acum multi ani, o idee de acolo pe care mi-am amintit-o de curand si care poarta multa relevanta pentru ce traiesc in aceasta perioada, eu si multi din oamenii din jurul meu.

Nadine, personajul interpretat de Mila Jovovich, ii tine lui Owen  (the stupid man 🙂 ) un discurs filosofic pornind de la o sticla de ketchup. Pune sticla pe masa si il invita pe Owen sa se plimbe in jurul mesei si sa priveasca sticla de ketchup. Din fiecare unghi priveste, vede parti diferite ale sticlei, ingredientele intr-o parte, sigla in alta. Continue reading

„Este prea tarziu acum sa ai o copilarie fericita”

Tags

Sursa: tymooreart.com

Sursa: tymooreart.com

Am participat weekendul acesta la conferinta despre trauma. Ce mi-a ramas insa cel mai pregnant in minte este ceva ce Vivian Broughton a zis in workshopul ei despre traumele simbiotice – traumele timpurii ale copilului in relatie cu o mama traumatizata la randul ei. Vorbea despre ce posibilitati are un astfel de copil odata ajuns adult; un adult ce inca poarta rani pe care nu le poate inchide pentru ca nu ii apartin, dar care poate ramane in scenariul inconstient de a incerca sa isi „vindece” mama pana la sfarsitul vietii. A spus foarte frumos asa:

It is too late now to have a happy childhood”/ „Este prea tarziu acum sa ai o copilarie fericita.

Continue reading

In relatiile de cuplu nu exista vinovati

Vine natural intrebarea ‘Cum adica nu exista vinovati!?’. Adica daca unul dintre parteneri inseala, sau raneste sau nu isi asuma rolul, nu poarta vina pentru asta? 

Poarta cu adevarat responsabilitatea pentru asta. Si pentru procesul personal mai profund care sta la baza unui astfel de comportament. De cele mai multe ori acest proces este nu doar profund, ci si inconstient.

Aducem in relatia noastra de cuplu multe din dinamicile disfunctionale dintre parintii nostri, si uneori unele si mai vechi – apartinand bunicilor sau strabunicilor.

Asta face ca relatia de cuplu sa nu mai fie, la un anumit nivel, una dintre 2 parteneri, ci o relatie dintre doua sisteme de familie. Continue reading

Povestea noastra despre noi insine

15324669-the-beautiful-butterfly-with-wingsCe-a fost a trecut. Urmarile sunt in noi, bineinteles; si sunt imposibil de sters cu vreun burete, indiferent cata magie ar promite vreo terapie mai ortodoxa sau mai putin ortodoxa.

Tot ce ni s-a intamplat vreodata este tot ceea ce am ajuns in prezent, cu bune si cu rele. Fiecare experinta e un dar (cu sau fara ghilimele) pe care il purtam cu noi oriunde ne ducem si orice facem.

Dar in afara de asta, de evenimente si urmarile lor, mai purtam ceva cu noi, ceva ce ne influenteaza si ne determina actiunile intr-o proportie si mai mare Continue reading

Just keep swimming

Cum ar fi daca de fiecare data cand privim la ceva ce nu ne place am pierde pentru totdeauna capacitatea de a mai privi la acel lucru? Sau daca auzim ceva ce nu ne place, sa nu il mai auzim niciodata? Sau daca gustam ceva neplacut, sa ne pierdem sensibilitatea de a-l mai simti vreodata?

Imaginile sunt compuse din imagini mai mici, si sunetele din sunete mai mici. Unele se includ in altele, se combina pana nu iti mai dai seama daca le-ai mai vazut, auzit, gustat.

Daca renuntam la fragmente de imagini, de sunete, de gusturi ne-placute candva, s-ar putea sa ajungem sa nu mai vedem/ auzim/ gustam nimic la un moment dat. Pentru ca viata e compusa din fragmente mici mici care se combina si se repeta in retete diferite.

La fel e si cu suferintele si durerile si teama de a le retrai. Continue reading