Stii ca da pentru ca iti pasa de ce simte sau ce i se intampla. Sau pentru ca este prima persoana la care te gandesti cand te trezesti si ultima la care te gandesti inainte sa adormi. Pentru ca o/ il intelegi si te intelege. Sau, pentru cei mai pragmatici, pentru ca iti face placere prezenta ei/ lui. Pentru ca te aduce cu picioarele pe pamant sau pentru ca uneori ce simti pentru ea/ el te face sa simti ca plutesti. Pentru ca atunci cand iti apare in gand iti bate inima mai tare sau ti se trezeste un zambet pe fata. Pentru ca simti ca apartii; nu cuiva, ci ca pur si simplu nu plutesti in deriva pentru ca esti conectat cu cineva oriunde te-ai afla.

“Dragostea imatura spune: Te iubesc pentru ca am nevoie de tine.                                                                                   Dragostea matura spune: Am nevoie de tine pentru ca te iubesc” ~Eric Fromm

De fapt, iubirea si nevoia nu merg bine impreuna. Cand simti ca ai nevoie de celalalt nu mai ramane prea mult loc pentru iubire. El devine un obiect de satisfacere a propriilor nevoi si nu mai vezi cine este de fapt. Va fi doar o chestiune de timp pana va deveni evident ca celalalt nu are cum sa satisfaca nevoile, fie ele concrete sau emotionale, iar putina iubire ramasa dincolo de nevoi va fi prea fragila pentru a mai incalzi inimile.

N-ar fi frumos daca n-am mai astepta atata de la iubirile si iubitii nostri? Daca am considera ca iubirea este valoare adaugata la starea noastra de bine si nu o cale de a o obtine? Daca am primi ce vine de la iubitii nostri ca pe un dar si nu ca pe ceva ce ni se cuvine?

Indiferent care iti este radarul interior care iti semnaleaza ca iubesti, asigura-te mai presus de orice ca nu ai nevoie de celalalt. Ci ca alegi sa il iubesti, din nou si din nou si din nou.

Iar de nevoile tale, ocupa-te tu. Ca sa iti ramana loc de iubire 🙂

Sursa foto: materamariella.wordpress.com