Cum ar fi daca de fiecare data cand privim la ceva ce nu ne place am pierde pentru totdeauna capacitatea de a mai privi la acel lucru? Sau daca auzim ceva ce nu ne place, sa nu il mai auzim niciodata? Sau daca gustam ceva neplacut, sa ne pierdem sensibilitatea de a-l mai simti vreodata?

Imaginile sunt compuse din imagini mai mici, si sunetele din sunete mai mici. Unele se includ in altele, se combina pana nu iti mai dai seama daca le-ai mai vazut, auzit, gustat.

Daca renuntam la fragmente de imagini, de sunete, de gusturi ne-placute candva, s-ar putea sa ajungem sa nu mai vedem/ auzim/ gustam nimic la un moment dat. Pentru ca viata e compusa din fragmente mici mici care se combina si se repeta in retete diferite.

La fel e si cu suferintele si durerile si teama de a le retrai. Oricat ne-am fi „ars”, nu putem sa ne protejam cu adevarat de o noua experienta dureroasa. Putem incerca, dar in esenta reusim doar sa interferam cu mersul natural al lucrurilor, sa traim pe jumatate.

Sau, cum spunea o prietena la un moment dat, „frica de apa se lecuieste tot in apa”…

Asa ca haideti sa inotam! Si daca va e teama, data viitoare luati un ‘colac de salvare’ cu voi. Sau mai bine niste ‘lectii de inot’ (se fac si in cabinet 🙂 ). Dar in orice caz, nu va uitati de departe la apa, acolo este toata distractia!