Mecanismele de aparare reprezinta modalitati in care ne comportam sau gandim pentru a ne proteja sau “apara” pe noi insine. Ele sunt totodata o modalitate de a privi la felul in care oamenii se distanteaza de constientizarea totala a gandurilor, emotiilor sau comportamentelor neplacute.

Exista o clasificare a mecanismelor de aparare in functie de cat sunt ele de primitive – cu cat este mai primitiv un mecanism de aparare, cu atat este mai putin eficient pe termen lung pentru persoana in cauza. Mecanismele de aparare primitive sunt insa de obicei foarte eficiente pe termen scurt, drept dovada sunt specifice multor oameni si copiilor in special (ele sunt invatate tocmai in perioada copilariei). Adultii care nu invata modalitati mai eficiente de a face fata evenimentelor traumatice sau stresante din viata lor, vor apela adesea si la astfel de mecanisme primitive.

Majoritatea mecanismelor de aparare sunt inconstiente – ceea ce inseamna ca, cel putin pe moment, nu ne dam seama ca le folosim. Anumite tipuri de psihoterapie ne pot ajuta sa devenim constienti de mecanismele pe care le folosim, cat sunt ele de eficiente si cum sa folosim mecanisme mai putin primitive si mai eficiente in viitor.

MECANISME DE APARARE PRIMITIVE

1. Negarea
Negarea reprezinta refuzul de a accepta realitatea sau faptele, comportandu-ne ca si cum un eveniment sau o emotie dureroasa nu exista. Este considerat unul dintre cele mai primitive mecanisme de aparare deoarece este caracteristic dezvoltarii timpurii din copilarie. Multi oameni folosesc negarea in viata lor de zi cu zi pentru a evita sa se confrunte cu cu emotii dureroase sau sau anumite parti din viata lor pe care nu doresc sa le recunoasca. De exemplu, un alcoolic functional (adica acea persoana care este dependenta de alcool, insa este capabila inca sa isi indeplineasca in mod relativ satisfacator indatoririle personale si profesionale), va nega pur si simplu ca ar avea vreo problema, folosindu-se tocmai de argumentul bunei lor functionari pe plan profesional si relational.

2. Regresia
Regresia este intoarcerea intr-un stadiu anterior de dezvoltare atunci cand persoana se confrunta cu ganduri sau impulsuri inacceptabile. De exemplu, un adolescent care este coplesit de teama, furie sau impulsuri sexuale ce se amplifica poate deveni ‘lipicios’/ dependent si poate incepe sa manifeste comportamente pe care le-a depasit demult, cum ar fi enurezisul. Un adult poate regrasa atunci cand trece printr-un stres major, refuzand sa se dea jos din pat si sa se implice in activitati normale de zi de zi.

3. Activismul
Activismul ca mecanism de aparare se refera la punerea in act a unui comportament extrem cu scopul de a exprima ganduri si sentimente pe care persoana se simte incapabila sa le exprime in alt mod. De exemplu, in loc sa spuna “Sunt furios/ furioasa pe tine”, o persoana ce foloseste acest mecanism de aparare va arunca in schimb cu o carte catre persoana pe care este furioasa sau va lovi cu pumnul intr-un perete. Este ca o descarcare a tensiunii ce ajuta adesea individul sa se simta din nou calm si impacat. Tantrum-ul copiilor reprezinta de asemenea o forma de activism atunci cand acestia nu obtin ceea ce vor de la parinti. Auto-vatamarea poate fi o modalitate de activism, exprimand astfel prin durerea fizica ceva ceea ce persoana nu poate suporta sa simta ca emotie.

4. Disocierea
Disocierea este atunci cand o persoana pierde contactul cu timpul si/ sau cu propria persoana, gasind in schimb o alta reprezentarea a propriului sine pentru a putea continua sa fie in acel moment. O persoana care disociaza pierde adesea notiunea timpului sau simtul propriei persoane, al propriilor procese mentale si amintiri. Persoanele care au o istorie a oricarui tip de abuz petrecut in copilarie sufera adesea de o forma de disociere. In cazuri extreme, disocierea poate duce la crearea credintei persoanei ca are mai multe personalitati (tulburarea de personalitate multipla). Oamenii care folosesc disocierea se percep adesea ca fiind deconectati in lumea lor. Timpul si imaginea lor de sine ar putea sa nu curga intr-un continuum asa cum se intampla pentru majoritatea oamenilor.
Astfel, persona care disociaza se poate “deconecta” de lumea reala pentru o perioada de timp, traind intr-o lume diferita care nu este populata de gandurile, emotiile si amintirile insuportabile.

5. Compartimentarea
Compartimentarea este o forma atenuata de disociere, in care parti din sine sunt separate de constienizarea altor parti, parand ca si cum persoana are seturi separate de valori. Un exemplu ar putea fi o persoana care este in general corecta, insa spre exemplu nu isi plateste impozitele si care mentine cele doua seturi diferite de valori, neintegrandu-le si ramanand inconstient de disonanta cognitiva pe care o traieste.

6. Proiectia
Proiectia este atribuirea gresita a propriilor ganduri, sentimente sau impulsuri nedorite unei alte persoane. Proiectia este folosita mai ales atunci cand gandurile sunt considerate de catre persoana ca fiind inacceptabil de exprimat sau cand ele genereaza foarte mare disconfort persoanei careia ii apartin. De exemplu, o sotie poate fi furioasa pe partener ca nu o asculta, cand de fapt sotia furioasa este cea care nu asculta. Proiectia este adesea rezultatul lipsei insightului, a profunzimii psihologice si a recunoasterii propriilor motivatii si sentimente.

7. Formatiunea reactionala
Formatiunea reactionala reprezinta transformarea gandurilor, emotiilor sau impulsurilor nedorite sau ‘periculoase’ in opusul lor. De exemplu, o femeie care care este foarte furioasa pe seful ei si ar dori sa isi dea demisia, poate in schimb sa se comporte foarte frumos cu acesta, declarandu-i cat de mult si-ar dori sa lucreze acolo pentru totdeauna. Ea este incapabila sa isi exprime emotiile negative de furie si nemultumire in legatura cu jobul ei, astfel incat devine excesiv de draguta pentru a demonstra ca nu este furioasa si nemultumita.

MECANISME DE APARARE MAI PUTIN PRIMITIVE, MAI MATURE

Mecanismele de aparare mai putin primitive sunt un pas inainte fata de mecanismele primitive anterior descrise. Multi oameni pot utiliza aceste aparari ca adulti si, in timp ce ele functioneaza bine pentru unii, ele nu sunt niste moduri ideale de a ne raporta la emotiile, stresul si anxietatile noastre. Daca va recunoasteti in cateva din urmatoarele descrieri, nu aveti de ce sa va fie rusine, cu totii ne recunoastem.

8. Represiunea
Represiunea este blocarea inconstienta a unor ganduri si impulsuri inacceptabile. Esenta represiunii ca mecanism de aparare este ca oamenii o fac inconstient, adica au foarte putin control asupra ei. “Amintirile reprimate” sunt acele amintiri al caror acces a fost inconstient blocat. Dar fiind ca memoria este foarte maleabila si in continua schimbare, ea nu functioneaza ca un DVD al propriei vieti pe care il putem rula si derula. DVD-ul a fost filtrat si chiar alterat de experientele noastre de viata si chiar de ceea ce am citit sau vazut fara a participa efectiv.

9. Deplasarea
Deplasarea este redirectionarea gandurilor, emotiilor sau impulsurilor legate de o persoana sau obiect catre o alta persoana sau obiect. Oamenii utilizeaza adesea deplasarea ca mecanism psihic atunci cand nu isi pot exprima sentimentele catre persoana fata de care sunt legate. Exemplul clasic este al barbatului care este furios pe seful sau dar nu isi paote exprima furia fata de acesta de teama de a nu fi concediat. In schimb, el se duce acasa si isi loveste cainele sau provoaca o cearta cu propria sotie. Barbatul redirectioneaza furia pe care o simte fata de seful sau catre cainele sau catre sotia sa. In mod evident, acesta este un mecanism destul de ineficient, intrucat desi furia gaseste o modalitate de descarcare, directionarea gresita catre alti oameni nevinovati va genera probleme suplimentare pentru oricine ultilizeaza acest mecanism de aparare.

10. Intelectualizarea
Intelectualizarea este concentrarea excesiva pe gandire in situatii de confruntare cu impulsuri, situatii sau comportamente inaccceptabile, fara implicare de niciun fel a emotiilor in scopul medierii si plasarii gandurilor intr-un context emotional, uman. Mai bine decat sa se confrunte cu emotiile asociate dureroase, o persoana ar putea recurge la intelectualizare pentru a se indeparta de impulsul, evenimentul sau comportamentul aparut. De exemplu, o persoana care a primit un diagostic medical terminal, in loc sa isi exprime tristetea si durerea, se concentreaza pe detaliile tuturor procedurilor medicale posibile dar totodata inutile.

11. Rationalizarea
Rationalizarea reprezinta a pune ceva intr-o lumina diferita sau oferirea unei explicatii pentru perceptiile sau comportamentele cuiva in fata unei realitati care se schimba. De exemplu, o femeie care incepe sa se vada cu un barbat pe care il place si il apreciaza foarte, foarte mult, dar care este parasita dintr-o data de acesta fara niciun motiv aparent. Ea va recadra situatia in mintea ei spunandu-si “Am banuit tot timpul ca era un ratat”.

12. Anularea retroactiva
Anularea retroactiva este incercarea de a ‘lua inapoi’ un comportament sau un gand care este inacceptabil sau jignitor. De exemplu, dupa ce v-ati dat seama ca v-ati ranit partenerul fara sa vreti, ati putea petrece urmatoarea ora preamarindu-i frumusetea, farmecul sau intelectul. Prin “anularea” actiunii anterioare, persoana incearca sa contracareze prejudiciul produs de comentariul original, sperand ca cele doua comportamente se vor echilibra reciproc.

MECANISME DE APARARE MATURE

Mecanismele de aparare mature sunt adesea cele mai constructive si folositoare pentru majoritatea adultilor, dar pot necesita practica si efort pentru a putea fi utilizate in viata de zi cu zi. In timp ce mecanismele de aparare primitive resusesc prea putin sa rezolve problemele care stau la baza conflictelor, mecanismele mature sunt mai focusate pe a ajuta persoana sa contribuie la construirea propriului mediu. Oamenii cu mecanisme de aparare mai mature tind sa fie mai impacati cu ei insisi si cu oamenii din jurul lor.

13. Sublimarea
Sublimarea este canalizarea impulsurilor, gandurilor si emotiilor inacceptabile intr-o forma acceptabila. De exemplu, cand o persoana are impulsuri sexuale carora nu isi doreste sa le dea curs, ele pot in schimb sa se focuseze pe exercitii fizice intense. Redirectionarea unor impulsuri pe care persoana le considera ‘inacceptabile’ sau ‘daunatoare’ catre ceva productiv ajuta persoana sa isi canalizeze energia care altfel ar fi pierduta sau folosita intr-un mod ce ar provoca persoanei mai multa anxietate.

Sublimarea se poate face de asemenea prin umor si fantezie. Umorul, atunci cand este folosit ca mecanism de aparare, este o canalizare a impulsurilor sau gandurilor inaceptabile spre o poveste vesela sau o gluma. Umorul reduce intensitatea unei situatii si plaseaza o ‘perna’ de ras intre persoana si impulsurile sale. Fantezia, atunci cand ea este folosita ca o aparare, reprezinta canalizarea dorintelor inacceptabile sau imposibile in imaginatie. De exemplu, a-si imagina scopul profesional final poate fi de ajutor atunci cand cineva trece printr-un moment de esec academic. Ambele pot fi de ajutor persoanei pentru a privi diferit la o situatie sau pentru a se concentra pe aspecte ale situatiei pe care nu le-a explorat anterior.

14. Compensarea
Compensarea este un proces de contra-balansare psihologica a slabiciunilor percepute prin reliefarea punctelor tari din alte domenii. Prin accentuarea si concentrarea pe propriile punctele forte, persoana recunoaste ca nu poate excela in toate domeniile vietii sale. De exemplu, cand o persoana spune “S-ar putea sa nu stiu sa gatesc, dar cu siguranta stiu sa spal vasele!”, ceea ce incearca sa faca acea persoana este sa compenseze lipsa abilitatilor de a gati prin sublinierea capacitatii de a face curatenie in schimb. Atunci cand acest mecanism este folosit corespunzator si nu intr-o incercare de supracompensare, compensarea este un mecanism de aparare care ajuta persoana sa isi intareasca stima si imaginea de sine.

15. Asertivitatea
Aseritivitatea este sublinierea nevoilor si gandurilor unei persoane intr-un mod direct, ferm si respectuos. Stilurile de comunicare exista intr-un continuum, de la pasiv la agresiv, iar asertivitatea se situeaza pe undeva pe acest continuum. Oamenii care sunt pasivi si comunica intr-o maniera pasiva tind sa fie buni ascultatori dar reusesc rareori sa exprime ceea ce gandesc sau ceea ce au nevoie intr-o relatie. Persoanele care sunt agresive si comunica intr-un mod agresiv tind sa fie buni lideri, platind insa adesea pretul incapacitatii de a-i asculta cu empatie pe ceilalti cu ideile si nevoile lor. Oamenii care sunt asertivi reusesc sa aiba un echilibru intre a exprima ceea ce gandesc, simt si ceea ce au nevoie intr-un mod respectuos si totodata ferm, fiind de asemenea capabili sa asculte atunci cand li se vorbeste. A deveni mai asertiv este una din cele mai de dorit abilitati de comunicare si totodata unul din cele mai folositoare mecanisme de aparare, de pe urma dezvoltarii caruia avem cel mai mult de beneficiat.

***

Nota bene: Mecanismele de aparare sunt cel mai adesea comportamente invatate, majoritatea dintre ele fiind dobandite in timpul copilariei. Ceea ce este un lucru bun, intrucat inseamna ca, odata ajunsi la varsta adulta, putem alege sa invatam de asemenea alte comportamente si mecanisme noi care ar putea fi mai benefice pentru noi in viata de zi cu zi. Multi psihoterapeuti lucreaza asupra acestor lucruri cu clientii care doresc. Dar chiar si simpla constientizare a momentelor in care utilizam acele tipuri de mecanisme mai primitive descrise anterior poate fi foarte util in identificarea comportamentelor pe care dorim sa le diminuam.

Articolul original este scris de John M. Grohol, Psy.D. si il puteti gasi aici.

Sursa foto

Advertisements